Caruselul județelor (I)

Ce-ar fi dacă cele mai populate județe din 2011 ar avea și cea mai mare suprafață?

2016. A1

Observații:

  • datele demografice se referă la populația totală înregistrată la recensământul general din anul 2011 (sursa: Institutul Național de Statistică).
  • datele administrative provin de la A.N.C.P.I. (situația județelor este cea din 2015, valabilă și în 2011).
  • București nu e județ, astfel că a rămas pe loc.
  • Nu e o greșeală – Mureș, Maramureș și Buzău își păstrează și ele locurile.

Restituiri. Viața culturală a țării

„Viața culturală a țării se poate urmări nu numai în școli și publicații, ci tot atât în spectacolele de învățătură și de artă. Teatrul, cinematograful și concertul sunt în această privință îndreptarul cel mai sigur.
Statistica reprezentațiilor publice și cu plată ne-o pune la îndemână Ministerul de Finanțe, prin serviciul impozitului pe spectacole. Județele și provinciile se desprind din îngrămădirea de cifre cu înfățișarea lor deosebită. Iată o hartă culturală a țării, pe împărțiri administrative ca și cealaltă și deopotrivă de vorbitoare! Pentru înlesnirea citirii e nevoie însă de câteva lămuriri premergătoare.

2016. Impozitul pe cultură 1933.png

Am împărțit spectacolele în două grupe mari: deoparte cinematograful și de alta toate celelalte manifestări, teatre, concerte, baluri. Din punctul de vedere curat fiscal, impozitul pe spectacole e într-o proporție de trei pătrimi un impozit asupra cinematografului. Dacă încasările la acest capitol sunt menite să acopere bugetar subvențiile culturale și mai ales ale teatrelor, se poate zice atunci că cinematograful întreține în bună parte mișcarea culturală a țării. Într-o mare măsură e și drept să fie așa pentru că noul spectacol e atât de atrăgător încât ia o însemnată proporție din spectatorii celorlalte arte. Din punctul de vedere al răsunetului în public, astăzi cinematograful e instituția mai tare care ajută instituțiile mai slabe. Ceea ce nu împiedică să fie privit cu bănuială și de atâtea ori cu antipatie […].

Cel mai bun contribuabil, cum era de așteptat, e Bucureștiul. El singur a adus 21.728.846 lei, dintre care 18.842.285 lei de la cinematografe și numai 2.886.561 de la toate celelalte spectacole, de care, începând cu cele trei teatre permanente până la nenumăratele teatre de reviste, teatru de operă, concerte și nenumărate manifestări zilnice impozabile, Capitala nu e lipsită. Aproape jumătate din tot ce dă impozitul plătește Bucureștiul. Aceasta înseamnă cam 35 de lei de cap de locuitori. În schimb, întreg județul Ilfov, față de această sumă, nu înseamnă într-adevăr nimic: 59.291 de lei, dintre care 33.642 lei de la cinematograf și 25.648 de la celelalte spectacole.
Numaidecât după București urmează Timișoara, sau, mai exact, județul Timiș-Torontal, care e mult mai bun decât Ilfovul, din punct de vedere fiscal. El a realizat 3.756.556 lei, din care 3.278.368 lei de la cinematograf și 478.188 de la celelalte spectacole. Socotind că Bucureștiul are o populație de șase ori și ceva mai mare decât Timișoara, rezultă că proporția încasărilor e aceeași. Această comparație iese în folosul Timișoarei, pentru că Bucureștiul are mult mai mare mișcare și populație flotantă venită din celelalte județe și frecventatoare cu patimă a spectacolelor lui.
Urmează Clujul, care cu cei 2.482.773 lei, 2.047.274 lei de la cinematograf și 435.499 de la celelalte spectacole, cu o diferență în minus de peste un milion și un sfert, reprezentând o jumătate din totalul propriilor încasări și o treime din acela al Timișoarei, rămâne destul de îndărăt. Uneori trebuie cercetat, ca să se dea de rostul acestor diferențe inexplicabile pe căile obișnuite, dacă în unele orașe nu funcționează instituții culturale proprietare de cinematografe sau organizatoare de spectacole, care se bucură, datorită calității lor, de simțitoare scăderi de taxe.
Județe cu peste un milion de lei încasări mai sunt, în ordinea taxelor sumelor realizate, Arad cu 2.022.371 lei, Prahova cu 1.677.692 lei, Bihor (Oradea) cu 1.485.804 lei, Brașov cu 1.439.125 lei, Lăpușna (Chișinău) cu 1.413.778 lei, Iași cu 1.262.551 lei, Brăila cu 1.152.122 lei, Cernăuții cu 1.144.994 lei. Județul cu cele mai mici încasări e Cahulul cu 13.506 lei (din care 625, mai puțin de 3 lei pe zi, de la cinematograf).

Repartizând pe mari regiuni ca să se poată avea o proporție exactă, aceste încasări, când însă trebuie să se țină seamă de suprafață, număr de locuitori și centre orășenești, Muntenia stă în frunte cu 25.443.966 lei, după care se înșiră Transilvania cu 11.412.302 lei, Banatul cu 4.470.210 lei, Moldova cu 3.418.015 lei, Basarabia cu 2.075.242 lei, Bucovina cu 1.446.831 lei, Dobrogea cu 1.178.127 lei și la urmă Oltenia cu 1.101.213 lei. Ministerul de Finanțe poate scoate de aici o hartă a puterii fiscale a diferitelor regiuni; pentru noi ea înseamnă o imagine, dacă nu a puterii culturale în sine, care mai are și alte forme de exprimare, dar a activității teatrale, cinematografice și artistice a țării, stabilite, prin mijlocul indirect, al impozitului pe spectacole”.

Extras din revista Boabe de Grâu, nr. 1, 1934, pp. 61-62.

Cartografie pentru mase – hărți etimologice

Trăim în epoca Google Earth și a inițiativelor precum „Mapping for Everyone”. Rețelele de socializare și blogurile au făcut ca interesul pentru metodele și cunoștințele geografice să crească considerabil. La un moment dat a fost la modă conceptul de neogeografie, de care a vorbit și colegul Marius Budileanu acum nu foarte mult timp. Deși poate termenul și-a mai pierdut din popularitate, cred că ceea ce desemnează el nu a dispărut, ci din contră, a crescut în anvergură.

Însă mai presus de toate rămâne cartografia. Hărțile continuă să ne fascineze și să ne provoace la gândire. Astăzi, oricine poate să producă hărți. Contează mai puțin detaliile tehnice sau respectarea unor norme de culori și layout. Important este ca mesajul să fie transmis corect, iar harta să aibă un prim impact puternic. Multe hărți nu se nasc din cercetări științifice, ci din pasiune sau din curiozitate. Despre cât de repede ajung ele apoi să circule, cu toții cred că ne putem da seama.

Un exemplu devenit celebru este harta europeană a castravetelui, comentată în urmă cu ceva timp de Frank Jacobs, căruia îi pare similară cu o altă hartă fictivă de cu totul alt calibru. Merită să mergeți să-i citiți articolul.

După castravete, au urmat berea, biserica (imaginea de mai jos), ananasul, ceaiul, portocala și probabil multe altele. Harta de bază pentru toate acestea a fost luată de aici.

european-word-origin-maps1__880
sursă: boredpanda.org

Aceste hărți, numite între timp etimologice, își au chiar propria pagină pe Reddit, unde au prins lipici și la utilizatori români.

AUg2H8s
sursă: reddit.com

Și pentru cei care credeau că mai mult nu se poate, un domn numit James Trimble a creat o aplicație care folosește traducerea de la Google ca să realizeze o hartă europeană a unui cuvânt ales de noi.

Am făcut un exercițiu cu „geografie” și a rezultat harta următoare.

et

Pentru Statele Unite au apărut imediat hărți similare pe tot felul de subiecte, precum cele de aici sau aici. Am minți dacă am spune că ele nu sunt interesante. Rămâne de văzut cum va evolua acest curent al cartografilor de ocazie și cum va reacționa cartografia profesioniștilor.

 

Toată lumea în vagoane! Un joc geografic și feroviar.

Dar nu orice joc, ci unul realizat în jurul anului 1870. Un joc de societate care are la bază o călătorie cu Union Pacific Railroad. Abia se deschisese calea ferată între est și vest, că deja apăruse și un joc despre aceasta. Conform specialiștilor în antichități, ediția prezentată aici este destul de rară – detaliile despre anul exact al apariției și despre autor nu sunt cunoscute.

Jocul ne propune o călătorie pe o rută feroviară frumoasă, dar lungă, între New York și San Francisco. Traseul este alcătuit din patruzeci și cinci de căsuțe care pornesc de la „Depoul de Trenuri din New York” (1) și continuă până la „San Francisco, metropola Californiei” (45), ilustrând diverse etape ale călătoriei sau evenimente plăcute sau neplăcute care apar pe drum.

1.NY
Căsuța 1. Plecarea din New York

Mecanica jocului este aceeași cu cea din jocul Calu’ Mort, pentru cine îl cunoaște. Fiecare jucător pornește cu o sumă de bani, sau un anumit număr de jetoane. Chiar de la prima căsuță, pentru a putea urca în tren, aceștia trebuie să plătească 6 monezi (jetoane), iar pe drum, în funcție de evenimentele întâlnite, jucătorii vor face cheltuieli neprevăzute sau vor primi cadou anumite sume.

Între Omaha (14) și Fremont (22), trenul traversează un spațiu ceva mai periculos. Astfel, după ce trece prin zone stâncoase (15)…

15
Căsuța 15.

… trenul este atacat și nimicit de indieni (16) și jucătorii care nimeresc aici trebuie să reînceapă de la New York.

16
16. Atacul Indienilor

Jocul are și caracter educativ. În cazul anumitor destinații, hârtia cu regulamentul ne dă și câteva repere geografice, iar pe planșă ele sunt ilustrate întocmai. De pildă, jucătorii ajunși în Trukee (40) vor afla că aici, economia este bazată pe exploatarea lemnului și că așezarea are teatru, ziare și o populație de 2000 de locuitori.

40
Căsuța 40. Trukee

Câștigă jucătorul care ajunge primul la San Francisco (45). Ceea ce totuși nu e clar este ce se întâmplă la final cu banii, cei intrați în casă și cei încă deținuți de jucători. Regulamentul nu spune nimic în acest sens. Trecând totuși peste acest neajuns, ideea de a realiza un joc la foarte scurt timp după ce efectiv s-a dat în exploatare calea ferată New York – San Francisco este ceva ce numai americanii puteau face prin 1870. Astăzi, în 2013 ( sau, mâine-poimâne, 2014), un astfel de mijloc de popularizare pentru ceva precum o zonă turistică sau un obiectiv anume nu pare dificil de pus în practică, mai ales după ce deja tema a fost explorată recent. Jocurile cu substrat geografic au fost mereu apreciate și căutate.

Planșa de joc poate fi văzută aici.

Mai multe despre dezvoltarea căilor ferate în Statele Unite puteți afla urmărind hărțile pentru fiecare etapă, aici.

Anuarul SOCEC al României Mari

Acest anuar reprezintă de fapt o carte de adrese în două volume pentru organizații și afaceri din toată România. A fost publicat pentru prima dată în 1923 și intitulat ca „ediția „1923-24” și apoi retipărit ca ediții pentru 1924-25 și 1925-26, fără alte modificări în afara schimbării anilor de pe copertă și din titlu. Reprezintă cel mai complet anuar al României Mari din perioada interbelică.

Versiunea prezentată în cele ce urmează a fost digitizată de Biblioteca Congresului din Statele Unite ale Americii.

Volumul I – Capitala

Pentru a putea găsi repede ceea ce doriți în cadrul acestui volum, biblioteca a pus la dispoziție un ghid aici.

Volumul II – Provincia

Ca și în cazul primului volum, aveți un ghid de căutare aici.

Paginile anuarului sunt în format *.gif de rezoluție redusă dar pot fi descărcate ca *.tiff cu rezoluție înaltă.

Interogări în QGIS. Partea I – interogări după atribute

Introducere

Cea mai simplă modalitate de a filtra elementele dintr-un strat vectorial, pentru a obține doar ceea ce ne interesează, este de a folosi interogările după atribute.

Pentru a realiza o astfel de interogare,

1. Clic-dreapta pe numele stratului vectorial din panoul de straturi.
2. Se selectează Query sau Filter din meniu pentru a deschide fereastra cu creatorul de interogări.

ci

3. Interogările din QGIS folosesc limbajul SQL. Expresia se poate scrie direct în spațiul dedicat din partea inferioară a ferestrei. Ca alternativă,
a. dublu-clic pe câmpul care conține atributul dorit în interogare
b. se selectează operatorul
c. clic pe butonul All/Tot pentru a afișa toate valorile atributului.
d. dublu-clic pe valoarea dorită
e. după construirea interogării, aceasta poate fi verificată cu butonul Test

Operatorii

Like  este folosit pentru a selecta elementul dorit. Ex. oraș LIKE ‘București’.
ILike este similar, cu excepția că nu ține cont de majuscule.
And (și) restrânge căutarea, solicitând ca toate condițiile să fie îndeplinite. Ex.  magazin LIKE ‘supermarket’ AND oraș LIKE ‘Râmnicu Sărat’ va selecta doar magazinele de tip supermarket din orașul Râmnicu Sărat.
Or (sau) lărgește aria de căutare, solicitând ca doar una din mai multe condiții să fie adevărate (sau îndeplinite). Ex. magazin LIKE ‘supermarket’ OR magazin LIKE ‘brutărie’ va selecta toate magazinele de tip supermarket și brutărie, dacă ele există.
Not (nu) returnează intrările care nu se potrivesc cu condiția. Ex. magazin LIKE ‘supermarket’ AND oraș NOT LIKE ‘Râmnicu Sărat’ va selecta toate magazinele de tip supermarket care nu se află în Râmnicu Sărat.
% înlocuiește una sau mai multe părți dintr-o valoare. Ex. județ LIKE ‘A%’ va returna toate județele al căror nume începe cu litera A (Alba, Arad și Argeș).

Operații matematice

> mai mare ca
< mai mic ca>= mai mare sau egal ca
<= mai mic sau egal ca
!= nu este egal cu / diferit de
observație: valorice numerice nu necesită apostrof.

Atenție la:

– spații libere
– majuscule
– apostrof la valorile de tip text
– ordinea elementelor din expresie: atribut OPERATOR valoare

 

Cum descarc date de pe OpenStreetMap? O (altă) soluție simplă

Multe din datele pe care le folosim în proiectele noastre GIS, mai ales când ne aflăm la început de drum, folosesc date gratuite. Sursa numărul 1 pentru obținerea unor astfel de date este de departe OpenStreetMap. Există extrem de multe posibilități de a descărca date de acolo. Enumerarea lor nu face obiectul acestei postări; în schimb, vreau să aduc în atenție o situație particulară, aceea în care ne dorim doar anumite elemente, puține la număr, precum câteva râuri, un sat, drumurile dintr-un oraș mic, etc.
Dacă m-ar fi interesat date de pe o suprafață mai mare, lucrurile erau destul de clare. Extrasele zilnice de pe download.geofabrik.de sunt în general potrivite pentru un astfel de demers. Ele nu mai sunt însă așa de grozave atunci când zona noastră de interes este mică pentru că ar trebui să sporim prelucrarea lor după descărcare (și eventual reproiectare).

În acest caz, o soluție extrem de utilă este API-ul Overpass Turbo – http://overpass-turbo.eu/ – care este o unealtă web de interogare cu scopul de a facilita accesul la datele OSM. Cum se face? Uite așa:

1. În primul rând, identificăm tag-urile elementele din OSM pe care dorim să le extragem. Să presupunem că dorim să obținem ulițele din satul buzoian Vernești. Dacă vom selecta în OSM, „map data”, atunci putem să vizualizăm toate tag-urile acestor ulițe. Acolo vedem că ele au un singur tag comun: highway=residential, pe care îl putem folosi cu încredere.

OverpassOSM

 

2. Intrăm pe http://overpass-turbo.eu/, unde definim zona de interes printr-un poligon (există un buton pentru asta pe bara verticală din partea stângă-sus a hărții web). După ce suntem mulțumiți cu poligonul ales, apăsăm pe butonul Wizard și scriem expresia pentru interogare.

OverpassOSM1

3. După ce aplicația va selecta elementele pentru care am realizat interogarea (presupunând că există cel puțin un element rezultat), le putem exporta folosind butonul dedicat Export, în formatul vectorial geoJSON, care este ar trebui să fie ușor de citit. Eu am folosit QGIS și nu am avut probleme cu asta. Din QGIS, îl putem converti apoi în alt format vectorial, dacă acest lucru ne convine mai mult.

OverpassOSM2

Asta este tot. Simplu și eficient.

România în izvoare cartografice III – 1740 – Lieut. Geyer

A trecut o bună bucată de vreme de la ultima prezentare a unei hărți vechi aici, dar cea despre care va fi vorba în rândurile următoarele este una deosebită.

Titlul său complet este Mapa Particvlaris Transilvaniae Wie Selbes Anno 1729 Et 30 Vnter Gvbernodes Comandirenden Generalen Exe. Graffen Franz Pavl Von Wallis. Avf Das Neie Avfgenomen Vnd Avfgemesen Worden Mit Allen Remarqven / Geyer Lieut: f.

Harta a fost realizată de un anume locotenent Geyer și tipărită în anul 1740, după cum ne arată chiar semnătura sa de sub chenarul ce conține legenda și scara. Nu cunosc contextul în care a fost realizată harta și nici sursa datelor ilustrate. Harta în sine este extrem de diferită sub raport vizual față de celelalte realizări cartografice ale epocii.

În primul rând, design-ul este asemănător cu cel al hărților de secol XVI – nu neapărat în ceea ce privește simbolurile și reprezentarea reliefului cât mai ales în materie de culori.

mpt2

Autorul a ales să nu scrie toponime în dreptul așezărilor, ci să le numeroteze și să creeze două tabele masive de-a stânga și de-a dreapta hărții, unde să vedem ce reprezintă fiecare număr. Ideea în sine nu este neapărat rea, însă constatăm cu surprindere că în tabele, așezările nu sunt ordonate după număr, ci alfabetic, astfel încât, după 174 poate urma la fel de bine 23 sau 210, iar căutarea este extrem de greoaie datorită caligrafiei.

mpt1

Altfel, cartușul cu titlul se află în stânga-sus, legenda este dispusă central-inferior, iar în dreapta-jos este reprezentat un vârf stâncos la a cărui bază se află un portal. În dreptul acestuia stă un bărbat care ține în mâna stânga o suliță, iar în cea dreaptă un scut cu stema Transilvaniei. Deasupra acestei reprezentări stă scris Mons Homlos. Toponimul reapare pe hartă, în dreptul catenei de munți situată către Țara Românească, între Sibiu și Brașov. Spațiul nu-mi este familiar, astfel că nu știu la ce munți se referă harta și de ce sunt menționați în mod deosebit aici. Oricine deține informații suplimentare este rugat să ni le împărtășească.

mpt3

Harta este disponibilă spre consultare în colecția digitală a lui Bernhard Paul Moll, aici, de unde au fost preluate și capturile de ecran de mai sus.

O experiență cartografică

FOSS4G 2013 a luat sfârșit în urmă cu câteva zile.  Pentru că deplasarea acolo pentru cei mai mulți din noi n-a fost niciodată o opțiune, la final, ca și la edițiile trecute, privim cu jind rezultatele, concluziile și… hărțile.

Ce mi-a atras cel mai mult atenția, ca geograf umanist și cartograf, este ultimul produs al Biroului Federal Topografic din Elveția.  Cum arăta Berna în anul 1900? Dar malurile lacului Zurich în 1864? Cât de extins era ghețarul Aletsch acum 20 de ani?

Ca să răspundă la aceste întrebări și la multe altele, swisstopo a dezvoltat o aplicație web prin care putem vizualiza vreo 175 de ani de hărți topografice pentru întreg teritoriul elvețian. Ideea esențială a aplicației este că, pe lângă comparații între două momente alese de noi, devine posibilă călătoria prin timp, adică vizualizarea dinamică a modificărilor elementelor spațiului geografic. Cu alte cuvinte, doar prin intermediul acestor generații de hărți elvețiene, pot vedea exact când a apărut calea ferată x sau când a dispărut pădurea y.

timetravel.parsys.2942.Image

Aplicația este disponibilă gratuit la această pagină.

Nu mai este nicio noutate faptul că sistemele web-GIS precum cel al swisstopo pot valorifica datele geografice în noi moduri, pentru geografia umană acest lucru fiind extrem de benefic. (vezi hărțile care spun povești). Până acolo este însă cale lungă, multă muncă și efort substanțial.  Și ca să nu prelungim discuția până la web-GIS, hărțile clasice încă nu și-au isprăvit rostul. În continuare ni se deschid posibilități aproape infinite de a reprezenta datele, de a vizualiza evenimente și fenomene, de a privi lucrurile totdeauna într-o altă lumină. Aplicațiile software GIS au devenit din ce în ce mai prietenoase și sensibile la cartografie (vezi QGIS 2.0 și îmbunătățirile sale). Sigur, avem nevoie de date care poate nu se obțin ușor, însă cel mai important lucru rămâne omul priceput și cu viziune. N-avem oameni, n-avem hărți, sau mai bine zis, nu avem hărți adevărate.

Ne-am obișnuit cu standarde atât de scăzute în cartografie, încât ne este imposibil să identificăm hărți de calitate și credem că orice persoană care deține un calculator cu Windows instalat le poate realiza. Majoritatea sunt așa, adică nu au simț cartografic – nu știu nici să le facă, dar nici măcar să le citească. Există totuși persoane care țin în felul lor la hărți și care cochetează cu cartografia. Pentru cei mai afoni din ei există acum Google Maps. Alții copiază ce văd, iar câțiva mâzgălesc hărți mai vechi. Mai sunt apoi cunoscătorii, cei care apreciază hărțile, le văd utilitatea și le și laudă, dar care nu știu să lucreze propriu-zis niciuna; ei au dezvoltat o soluție și mai bună. Cu un simplu scanner, sau în absența lui, cu o foaie de calc și un creion, reciclează hărțile care făceau furori în geografia universitară din timpul fostului regim. Astfel, avem cărți apărute în 2013, unele din ele chiar cu pretenții, unde găsești nu una, ci zeci de hărți făcute inițial pe calc în anii ’80 și reanimate prin magia unui Paint și CorelDraw. În fine, cei care nu se încadrează în nicio categorie din cele menționate, sunt cei care înțeleg totuși că harta înseamnă mai mult și pornesc pe un drum lung și întortocheat ca să realizeze ei înșiși materialul cartografic. Și deși aici totul pare în regulă, în enorm de multe situații, la final, când ai ocazia să vezi harta proaspăt făurită, te încearcă un puternic sentiment de greață. Niște linii frânte albe, aruncate pe un fundal galben, cu pete maronii-închise, cu o legendă cât toată harta și cu o scară pe care trebuie s-o cauți cu lupa, dar pe care degeaba ai găsit-o pentru că oricum totul e neapărat deformat ca să încapă mai bine în pagină. Exemple avem cu duiumul. Nici alții nu-s totdeauna mai breji, dar asta nu e o scuză. Cam pe unde s-ar situa deci cartografia românească?

Aș spune că este cu un picior în groapă, însă voi fi contrazis cu siguranță. Merge bine, domnule, mi s-ar spune. Sau cel puțin satisfăcător, pentru că avem profesori, avem o școală… etc. Poate. Eu zic să plecăm de la afirmația, ușor exagerată, că nu avem nimic. Școala e învechită și nu mai corespunde cu nevoile reale, iar cartografii de altădată ori nu mai sunt, ori au pierdut demult pasul cu dezvoltarea în domeniu. Cred că depinde de noi să regândim cartografia. Nu avem ce să așteptăm de la nimeni. Să încercăm măcar să schimbăm ceva. Poate atunci, chiar geografia românească o să capete, barem într-o mică măsură, altă față.

238.391 kmp de Geografie