Hărți vechi · România

România în izvoare cartografice I – 1785 – F.L. Güssefeld

Urmând pacea de la Karlowitz, în anul 1699 și apoi cea de la Passarowitz, Imperiul Habsburgic a anexat Transilvania și ulterior Oltenia (între anii 1718-1738). Județele de aici au devenit „Valachia Imperială” și au fost supuse unei organizări noi.

În timpul acestei stăpâniri, cunoștințele despre Transilvania și Oltenia încep să includă informații despre cadrul natural, așezările umane, originea românilor, tradiții ș.a. Din această perioadă, ne-a rămas o moștenire cartografică impresionantă, exploatată în prezent doar în mică măsură. Ne propunem să aducem în prim-plan mai multe hărți pentru a stabili în ce măsură ne pot ele folosi în cercetări geografice și istorice.

Franz Ludwig Güssefeld (1744-1808) a fost un cartograf trimis în Principatele Române pentru ridicări topografice. Materialul cules de acesta, coordonat cu informații adunate din lucrările lui Sulzer, Islenief și Bauer, este constituit într-o hartă, publicată la Nürnberg, în anul 1785, cu titlul:

Charte von der Moldau und Walachey nach den Astronomischen Beobachtung des Russisch Kayserl. Majors Islenief und denen Charten und Beschreibung des H. Hauptm. Sulzer, ingl. den Charten des ehmal. Russ. Kaysl. Gen. Lieut. v. Bauer uber die Moldau u.a.m. entworfen.

 figura 1. Titlul hărții lui Güssefeld; (sursa: Special Collections, Musselman Library, Gettysburg College, Gettysburg, Pennsylvania).
 

Scara hărții este după cum urmează: 3 1/2 inch (8,9 cm) = 15 mile germane; cca. 1:1200000.

Nu există legendă. Muntenia și Oltenia sunt colorate cu verde, raialele turcești cu galben aprins, Transilvania (ce nu apare în întregime) cu roșu, Moldova cu galben ocru și Bucovina cu roz.

*

Relieful este reprezentat modest prin hașuri și nu este unul din punctele forte ale hărții. Văile nu sunt foarte bine individualizate, iar în unele locuri hașurile lipsesc cu desăvârșire. Nu apar niciun fel de morfonime.

Rețeaua hidrografică este destul de bogată. Apar însemnate râurile mai importante și unele lacuri (Comana, Snagov ș.a.). Există marcate trecerile peste ape, cele mai multe fiind peste Ialomița. Hidronimele principale sunt marcate cel puțin o dată.

Așezările umane sunt simbolizate în patru moduri diferite.

Cele mai importante orașe sunt marcate cu un hexagon sau pentagon – cetăți: București, Brăila, Giurgiu, Brașov, Sibiu, Craiova, Orșova, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Iași și Hotin.

figura 2. Cetățile pe harta lui Güssefeld; (sursa: Special Collections, Musselman Library, Gettysburg College, Gettysburg, Pennsylvania).

Următoarele sunt târgurile, marcate cu un simbol de dimensiuni mai mici: un cerc flancat de două turnuri. Acestea sunt răspândite în toate provinciile istorice.

figura 3. Târgurile pe harta lui Güssefeld; (sursa: Special Collections, Musselman Library, Gettysburg College, Gettysburg, Pennsylvania).

Târgurile mici apar marcate precum cele anterioare, însă cu un singur turn, ori în partea stângă, ori în cea dreaptă.

figura 3. Târgurile mici pe harta lui Güssefeld; (sursa: Special Collections, Musselman Library, Gettysburg College, Gettysburg, Pennsylvania).

Satele sunt cele mai numeroase, fiind marcate cu un simbol ce apare sub două variante.

figura 3. Sate pe harta lui Güssefeld; (sursa: Special Collections, Musselman Library, Gettysburg College, Gettysburg, Pennsylvania).

În afara așezărilor umane, apar reprezentate și unele mănăstiri. Putem găsi, printre altele, Sinaia, Plumbuita, Comana, Cozia și Tismana.

figura 4. Mănăstirea Sinaia pe harta lui Güssefeld; (sursa: Special Collections, Musselman Library, Gettysburg College, Gettysburg, Pennsylvania).

Drumurile apar doar în spațiul carpatic, probabil pentru a arăta căile de acces dintre Oltenia, Muntenia și Moldova pe de o parte și Transilvania pe cealaltă.

figura 5. Drum între Polovragi și Țara Hațegului pe harta lui Güssefeld; (sursa: Special Collections, Musselman Library, Gettysburg College, Gettysburg, Pennsylvania).

O caracteristică extrem de interesantă a hărții este faptul că nu uită de hotarele și denumirile județelor. Demarcarea se face cu linii galbene ce întăresc linii mai subțiri, punctate. Astfel, în Oltenia avem districtele Mehedinți, Gorj sau Jiul de Sus, Dolj sau Jiul de Jos, Romanați și Vâlcea (situat în totalitate de vest de Olt).  Orșova este raia turcească, iar la nord de Vâlcea, apare districtul Loviștea. Situația Loviștei este lămurită de către Ion Conea, în lucrarea „Țara Loviștei – Geografie istorică”.

În Muntenia, există districtele Oltul, Teleorman, Vlașca, Argeș, Muscel, Dâmbovița, Ilfov, Ialomița, Prahova, Săcuieni, Buzău și Râmnicu Sărat. Turnu, Giurgiu și Brăila sunt raiale turcești.

În Moldova, apar Putna, Bacău, Tutova, Tecuci, Covurlui, Neamț, Roman, Vaslui, Fălciu, Cârligătura, Iași, Hârlău, Dorohoi, Lăpușna, Orhei, Soroca și Hotin. Bender și Hotin (diferit de districtul menționat anterior) sunt raiale turcești.

**

În concluzie, harta poate fi utilă pentru studierea unor spații mai extinse, întrucât aceasta nu excelează în detalii.

Bibliografie:

Popescu-Spineni, M. (1978) România în izvoare geografice și cartografice, Editura științifică și enciclopedică, București

http://www.gettysburg.edu

Anunțuri

Un gând despre „România în izvoare cartografice I – 1785 – F.L. Güssefeld

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s