Atunci și acum · România

Restituiri. Viața culturală a țării

„Viața culturală a țării se poate urmări nu numai în școli și publicații, ci tot atât în spectacolele de învățătură și de artă. Teatrul, cinematograful și concertul sunt în această privință îndreptarul cel mai sigur.
Statistica reprezentațiilor publice și cu plată ne-o pune la îndemână Ministerul de Finanțe, prin serviciul impozitului pe spectacole. Județele și provinciile se desprind din îngrămădirea de cifre cu înfățișarea lor deosebită. Iată o hartă culturală a țării, pe împărțiri administrative ca și cealaltă și deopotrivă de vorbitoare! Pentru înlesnirea citirii e nevoie însă de câteva lămuriri premergătoare.

2016. Impozitul pe cultură 1933.png

Am împărțit spectacolele în două grupe mari: deoparte cinematograful și de alta toate celelalte manifestări, teatre, concerte, baluri. Din punctul de vedere curat fiscal, impozitul pe spectacole e într-o proporție de trei pătrimi un impozit asupra cinematografului. Dacă încasările la acest capitol sunt menite să acopere bugetar subvențiile culturale și mai ales ale teatrelor, se poate zice atunci că cinematograful întreține în bună parte mișcarea culturală a țării. Într-o mare măsură e și drept să fie așa pentru că noul spectacol e atât de atrăgător încât ia o însemnată proporție din spectatorii celorlalte arte. Din punctul de vedere al răsunetului în public, astăzi cinematograful e instituția mai tare care ajută instituțiile mai slabe. Ceea ce nu împiedică să fie privit cu bănuială și de atâtea ori cu antipatie […].

Cel mai bun contribuabil, cum era de așteptat, e Bucureștiul. El singur a adus 21.728.846 lei, dintre care 18.842.285 lei de la cinematografe și numai 2.886.561 de la toate celelalte spectacole, de care, începând cu cele trei teatre permanente până la nenumăratele teatre de reviste, teatru de operă, concerte și nenumărate manifestări zilnice impozabile, Capitala nu e lipsită. Aproape jumătate din tot ce dă impozitul plătește Bucureștiul. Aceasta înseamnă cam 35 de lei de cap de locuitori. În schimb, întreg județul Ilfov, față de această sumă, nu înseamnă într-adevăr nimic: 59.291 de lei, dintre care 33.642 lei de la cinematograf și 25.648 de la celelalte spectacole.
Numaidecât după București urmează Timișoara, sau, mai exact, județul Timiș-Torontal, care e mult mai bun decât Ilfovul, din punct de vedere fiscal. El a realizat 3.756.556 lei, din care 3.278.368 lei de la cinematograf și 478.188 de la celelalte spectacole. Socotind că Bucureștiul are o populație de șase ori și ceva mai mare decât Timișoara, rezultă că proporția încasărilor e aceeași. Această comparație iese în folosul Timișoarei, pentru că Bucureștiul are mult mai mare mișcare și populație flotantă venită din celelalte județe și frecventatoare cu patimă a spectacolelor lui.
Urmează Clujul, care cu cei 2.482.773 lei, 2.047.274 lei de la cinematograf și 435.499 de la celelalte spectacole, cu o diferență în minus de peste un milion și un sfert, reprezentând o jumătate din totalul propriilor încasări și o treime din acela al Timișoarei, rămâne destul de îndărăt. Uneori trebuie cercetat, ca să se dea de rostul acestor diferențe inexplicabile pe căile obișnuite, dacă în unele orașe nu funcționează instituții culturale proprietare de cinematografe sau organizatoare de spectacole, care se bucură, datorită calității lor, de simțitoare scăderi de taxe.
Județe cu peste un milion de lei încasări mai sunt, în ordinea taxelor sumelor realizate, Arad cu 2.022.371 lei, Prahova cu 1.677.692 lei, Bihor (Oradea) cu 1.485.804 lei, Brașov cu 1.439.125 lei, Lăpușna (Chișinău) cu 1.413.778 lei, Iași cu 1.262.551 lei, Brăila cu 1.152.122 lei, Cernăuții cu 1.144.994 lei. Județul cu cele mai mici încasări e Cahulul cu 13.506 lei (din care 625, mai puțin de 3 lei pe zi, de la cinematograf).

Repartizând pe mari regiuni ca să se poată avea o proporție exactă, aceste încasări, când însă trebuie să se țină seamă de suprafață, număr de locuitori și centre orășenești, Muntenia stă în frunte cu 25.443.966 lei, după care se înșiră Transilvania cu 11.412.302 lei, Banatul cu 4.470.210 lei, Moldova cu 3.418.015 lei, Basarabia cu 2.075.242 lei, Bucovina cu 1.446.831 lei, Dobrogea cu 1.178.127 lei și la urmă Oltenia cu 1.101.213 lei. Ministerul de Finanțe poate scoate de aici o hartă a puterii fiscale a diferitelor regiuni; pentru noi ea înseamnă o imagine, dacă nu a puterii culturale în sine, care mai are și alte forme de exprimare, dar a activității teatrale, cinematografice și artistice a țării, stabilite, prin mijlocul indirect, al impozitului pe spectacole”.

Extras din revista Boabe de Grâu, nr. 1, 1934, pp. 61-62.

Anunțuri

Un gând despre „Restituiri. Viața culturală a țării

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s