Geografia de zi-cu-zi

Cu Tina prin Colentina – gânduri la final

Cu Tina…

Pe 16 februarie, am participat la Vânătoarea de Comori din Colentina. Despre contextul organizării acestui eveniment, puteți citi mai multe pe pagina proiectului. Din punctul meu de vedere, dacă punem la socoteală vremea mai puțin favorabilă, dar și apetitul scăzut al bucureșteanului pentru a-și descoperi orașul, cred că trebuie să fim mulțumiți. Timpul necesar pregătirii nu a fost chiar așa de mult, însă mobilizarea a fost admirabilă, iar publicul-țintă vizat (copiii) a fost nu foarte numeros, dar inimos.

prez_tina

Prezentarea generală de geografia istorică a locurilor a fost extrem de destinsă și animată de copii. Pe parcursul traseului am constatat cu bucurie că ascultătorii au fost și foarte atenți la ea, pentru că s-au folosit de unele informații prezentate acolo.

…prin Colentina

Deși tot pomenim de Colentina, am explorat și o parte din cartierul Tei și am atins tangențial și fostul sat Plumbuita. Având în vedere că am făcut parte din echipa care a mers pe traseul 2, aceasta e singura despre care pot vorbi.

h5

Despre traseu și participanți

Traseul 2, așa cum a fost el parcurs de echipă, a măsurat cca 6,84 km, din care aproximativ 2 km cu tramvaiul. Începutul a fost mai greu; am mers cca. 780 m în „derivă”, în căutarea primei comori. Însă după aceea, vânătoarea a curs foarte bine. Sunt impresionat de intuiția copiilor. În anumite momente, mi-am zis că dificultatea pe care am gândit-o noi pentru indicii și ascunzători e poate prea mare, însă de fiecare dată copii m-au contrazis. De aceea, în alte momente, mult mai numeroase, m-am simțit foarte bine și m-am bucurat că am avut ocazia să iau parte la o asemenea activitate. Nu exagerez când spun că descoperirea indiciilor alături de echipă mi-a provocat o satisfacție așa de mare, încât pe moment uitam că și eu am participat la „fabricarea” și ascunderea lor.

În ultimul an am umblat mult prin locuri mai puțin cunoscute mie din București. Și absolut de fiecare dată, la finalul plimbării, îmi aminteam vorbele lui Iorga care scria că „trăim într-un oraș pe care nu îl înțelegem”. Corect, am zis. După ce am ajuns la sosire și mi-am tras puțin sufletul, am discutat cu mai multe persoane care au mers pe unul din trasee și care mi-au mărturisit că nu se așteptau să vadă atâtea lucruri interesante „în spatele” bulevardului-canion Colentina, aparent monoton. Și asta pentru că traseul nu s-a rezumat doar la obiectivele înscrise pe hartă, ci la multe alte locuri cu povești, care le-au fost prezentate echipelor în timpul mersului.

traseu2

Despre cartier

Una peste alta, a fost o experiență frumoasă din care am avut ce învăța. Nu locuiesc în Colentina, nu am prieteni acolo, nu am avut niciodată treabă prin cartier, iar în afara unor plimbări cu 101 până la capătul de la Doamna Ghica, interacțiunile mele cu acel spațiu au fost sterpe. Din aprilie 2012 și până acum, am avut ocazia să cunosc mai bine locurile respective și să învăț o lecție. Aceea că putem „înțelege” orașul și altfel, adică prin joc, explorare dirijată și activități distractive. E diferență mare între Ghica cel din cărți și cel pe care îl descoperi mergând la biserica sa sau pe lângă Palat. Noi suntem responsabili de prăpastia dintre specialiști și oamenii obișnuiți în toate domeniile științifice. Ce să mai zic de tineri!? Ca să vorbesc în numele meu, geografia trebuie să se folosească de toate mijloacele posibile – și slavă Cerului că sunt suficiente – ca să-i fie înțeles rolul în societate. Același lucru e valabil pentru orice altă știință.

Nu am cum să nu trec și peste afirmațiile unora, care spun că „centrul e interesant, periferia e de ocolit”. Orașul comunist e o realitate, iar cei născuți aici vor avea întotdeauna o percepție diferită și se vor raporta altfel la spațiu față de cei din interiorul vechiului inel al orașului (atâția câți or mai fi). Viața din cartier e altfel, și există diferențe între ele (Colentina față de Titan, sau Berceni). Trebuie să învățăm să privim și să interacționăm cu orașul prin aceste cartiere. Probabil că atunci când ne vom însuși această lecție așa cum trebuie, Bucureștii vor avea o altă față.

Despre tinerii organizatori

Să ne gândim și la aspectele strict educaționale. Tinerii care au stat la baza proiectului au învățat, sper, că informatica nu înseamnă bucăți de cod reproduse fără noimă, jurnalismul nu prea are legătură cu ce se citește prin ziare azi, iar geografia nu înseamnă liste nesfârșite de nume de munți și orașe. Pentru acest lucru trebuie să le mulțumim organizatorilor, care au încercat să arate câteva legături dintre noțiunile învățate în școală și realitatea de zi-cu-zi. Și chiar dacă niciun tânăr din aceia nu va ajunge informatician, jurnalist sau geograf, de unele aspecte din aceste câmpuri de activitate se vor lovi toată viața.

Despre viitor

Ce va fi mai departe? Dificil de spus. În Colentina, probabil că activități de acest fel vor mai fi organizate aici în viitorul apropiat, dar așteptăm și ecouri din alte zări ale orașului. Eu cred că trebuie să răspundem mereu afirmativ celor dornici să (re)descopere locuri și oameni.

Fotografiile au fost realizate de Andrei Moroșan, căruia îi mulțumim.

Anunțuri

Un gând despre „Cu Tina prin Colentina – gânduri la final

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s