România · Viață științifică

Un alt 15 ianuarie

Astăzi este una din puținele zile a căror semnificație pare să nu scape niciodată românilor. Și aceasta pe bună dreptate, căci Mihai Eminescu nu este ușor de uitat.

La exact 52 de ani după nașterea marelui poet, în cealaltă parte a țării, dar tot în spațiul rural, se năștea o altă persoană, ce deși este nedrept a fi comparată cu Eminescu, a iubit România și pe români și s-a străduit și ea cum s-a priceput mai bine să lase ceva în urmă. Despre viața acestei persoane nu știu dacă sunt îndreptățit a scrie ceva, dat fiind că nu am fost contemporani nici măcar un an. Și cu toate acestea, am să mă-ncumet, pentru că m-a influențat ca geograf.

Numele i l-am aflat în anii studenției. Facultatea de Geografie era atunci, așa cum încă este și acum, amorțită. Paradoxal, în același timp, furnicarul permanent și gălăgia veșnică, despre care am pomenit cu altă ocazie, au devenit deja axiome. Mehedinți, Vâlsan, Brătescu sunt nume care aici, mai înainte de orice, te duc cu gândul  la amfiteatre sau săli, și apoi, poate, la niște oameni de seamă. La bibliotecă, volumele căutate nu se lasă ușor găsite și descoperirea articolelor lui nu e o muncă facilă. De fapt, e vorba mai degrabă despre o redescoperire. Nimeni nu l-a pierdut niciodată, doar cu uitarea ne luptăm deseori.

O anume lucrare de doctorat susținută anul trecut, întâlnirea unor persoane care l-au cunoscut, dar și primirea unor cărți ce îi evocă amintirea, m-au ajutat să-l cunosc și eu mai bine. Și cu cât am continuat să fac acest lucru, mi-am dat seama că-l urmăream pe unul din cei mai mari geografi români, pe un profesor pasionat și meticulos, pe om cu un sistem de gândire original.

În prezent, amintirea lui abia dacă mai pâlpâie printre geografi. Ignorarea muncii profesorului a ajuns într-atât de departe, încât lucruri de mult clarificate de acesta, astăzi sunt dezbătute de parcă generațiile noastre au construit Universitatea.

Dacă voi considerați că am reprezentat ceva în geografia românească aș dori să scrieți și despre mine ceva”, spune profesorul în ultimele sale zile de viață unui colaborator și prieten.

Așa se face că mă simt și eu dator să scriu ceva. Să scriu că astăzi, 15 ianuarie 2013 se împlinesc 111 ani de la nașterea profesorului Ion Conea. Anul acesta am să mă străduiesc să-i promovez mai mult munca. Nu vreau să-l uităm pe acest om care, deși a suferit foarte mult în ultima parte a vieții, a iubit și a promovat neîncetat geografia și valorile românești.

ion conea

Anunțuri

7 gânduri despre „Un alt 15 ianuarie

  1. Nu stiu daca este important dar pe Certificatul de absolvire a liceului „Internat” din Iasi, ca si pe diploma de licenta in Filozofie si Litere de la Universitatea din Bucuresti, este trecut ca an de nastere 1900 si nu 1902. Ar fi 113 ani de la nasterea sa.

  2. Mulțumesc pentru informație. Unde se află aceste diplome ale sale? În articolul apărut imediat după decesul său este pomenit tot anul 1902. La fel în toate celelalte surse (puține, ce-i drept) la care am avut acces.

  3. Ion Conea este fratele bunicii mele si diplomele sunt la mine fiind o picatura din documentele de familie. Ce a ramas dupa moartea lui, a disparut la cutremur in 1977 (cand a murit sotia lui Ana Conea pedolog). Peste tot apare ca an de nastere 1902 – inclusiv pe crucea de la cimitir. O sa incerc sa vad daca la primaria Coteana am sa gasesc ceva referitor la anul nasterii.

  4. Multumesc pentru articol, este un elogiu frumos si mai ales sincer – Ion Conea nefiind in „moda”. Din pacate nu stiu prea multe despre el si despre munca lui. Din cauza ca a fost profesorul Regelui Mihai, nu era un subiect de abordat. In familie era „Nenicu mare de la Bucuresti”

    1. Mă simt onorat că am șansa de a vorbi cu o rudă apropiată a profesorului. Legat de activitatea sa geografică, eu am început să strâng, pe hârtie sau digital, atât cât se poate găsi din ceea ce a scris. Vă pot trimite câte ceva via e-mail. Nu este la „modă”, adevărat, și având în vedere direcția în care merge societatea, interesul pentru marii geografi români va fi tot mai slab. Dar de noi depinde să le ducem amintirea mai departe.

      1. Onoarea este de partea mea si ma bucur ca intalnesc oameni care gasesc si nu uita munca celor dinaintea lor. La mine este doar norocul de a avea un astfel de om printre rude. Va multumesc si da, astept orice imi puteti trimite. Nu puteti sa-mi scrieti pe adresa de e-mail pe care am lasat-o pe sait?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s