România · Viață științifică

La 50 de ani de la moartea profesorului Simion Mehedinți

Îndată ce am primit programul de la Workshop-ul tinerilor cercetători organizat la Institutul de Geografie săptămâna trecută, am constatat că pe coperta sa stătea scris, fără să iasă vreun pic în evidență, „2012 – ANUL «SIMION MEHEDINȚI» ÎN GEOGRAFIA ROMÂNEASCĂ”.

Simion_Mehedinţi

Într-adevăr, anul acesta și mai precis astăzi se împlinesc 50 de ani de la trecerea profesorului la cele veșnice. Acest lucru însă nu a avut deloc un ecou puternic, fiindcă exceptând o sesiune omagială relativ exclusivistă la Academia Română și lansarea primului volum al memoriilor sale, pentru geografia românească a fost un an ca oricare altul. Salut demersul geografilor Răzvan Săcrieru și Florin Roman, care au scris singurul articol despre Simion Mehedinți apărut astăzi. Facultatea de Geografie din București, a cărui părinte a fost profesorul Simion Mehedinți, a rămas indiferentă pe tot parcursul lui 2012, iar astăzi, ne-a lăsat să înțelegem, se pare, că nu ar avea cunoștință de însemnătatea zilei de 14 decembrie.

Despre profesorul Simion Mehedinți s-a scris mult, dar nu suficient. Este un geograf român al superlativelor: primul bursier al Societății Române de Geografie trimis în străinătate (1893), prima teză de doctorat în geografie (1899), fondatorul școlii geografice moderne românești și primul profesor universitar de geografie (la București, 1900), primul geograf ales membru al Academiei Române (membru corespondent din 1905, membru plin din 1915), primul geograf ales într-o funcție ministerială (ministru al Instrucțiunii Publice, 1918), realizatorul primei sinteze teoretice asupra geografiei ca știință (1931). Profesorul Mehedinți și-a dezvoltat un sistem propriu de gândire geografică, preocupându-se de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, a metodelor de cercetare și de precizarea locului său în sistemul științelor. Din punct de vedere metodologic și filosofic, opera lui Simion Mehedinți este valabilă chiar și azi. Într-un mod sau altul, profesorul a atins aproape toate ramurile geografiei, fiind unul din puținii geografi români cu adevărat polivalenți. Sub îndrumarea sa, s-au format mari oameni de știință în domeniu:  George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu și Ion Conea, care au extins, au diversificat și au dus mai departe geografia românească. Cine se va învrednici să caute, va afla că fiecare din aceștia, în afara coordonatei profesionale, are o poveste de viață aparte.

Depășind preocupările strict geografice, Simion Mehedinți a fost preocupat de pedagogie, pe care a văzut-o întotdeauna strâns legată de credință. Cine va avea răbdarea să caute și bunăvoința să citească Creștinismul românesc, La ceas de taină sau Altă Creștere. Școala muncii va descoperi și celelalte laturi ale profesorului, pe care noi geografii le cunoaștem mai puțin.

Nimic nu mă întristează mai rău decât să văd că oamenii care ne-au făcut cinste, au iubit țara, biserica și munca  și care într-adevăr s-au străduit să lase ceva în urmă, zac astăzi în uitare. Pe holurile Facultății de Geografie este un du-te-vino continuu, un furnicar permanent și o gălăgie veșnică. Grijile prezentului par a fi prea mari ca să ne mai încărcăm mintea și sufletul și cu conștiința trecutului. Cine se ocupă azi serios de cercetare este cu gândul doar la ce se scrie în străinătate, în ce țară să-și publice rezultatele și ce evenimente sunt la anul. Promovarea se face tot pe criterii științifice, iar cursurile cu studenții sunt văzute ca o eternă povară care îl împiedică pe profesor să-și desfășoare munca sa importantă. De câte ori nu m-a adus troleibuzul mai devreme și m-am trezit singur pe holurile facultății, în așteptarea unui curs și încercând să-mi imaginez vizual marile modificări prin care a trecut facultatea după 1948 și apoi după 1989. Lumea nu s-a schimbat. Cei mai mulți și în prezent fac aidoma lui Titu Maiorescu, care îi spunea tânărului Mehedinți să nu studieze geografia, ci istoria, căci geografia nu are niciun viitor. Sigur, în vremea aceea, geografia nu era fundamentată ca știință și nici nu apărea în mediul universitar românesc. Noi avem în spate atâtea generații de geografi, de la Simion Mehedinți încoace, dar spunem același lucru.

Iartă-ne, profesore, pentru că avem memoria scurtă. Iartă-ne pentru că avem obrăznicia să credem că Facultatea de Geografie și știința geografică a început cu noi. Iartă-ne și pentru că nici măcar acum, după 50 de ani, nu am citit ceea ce cu dragoste și cu sinceră convingere ne-ai lăsat moștenire.

Iartă-ne că-ți călcăm în picioare munca.

Dumnezeu să te odihnească!

Anunțuri

3 gânduri despre „La 50 de ani de la moartea profesorului Simion Mehedinți

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s