Hărți vechi · România

Hărțile lui Lipszky

lipszk
Lipszky János
sursa: The British Library

Un cartograf al cărei operă este mai puțin cunoscută în România este Lipszky János. Despre el și activitatea sa puteți citi mai multe, dacă știți maghiară, aici. Este considerat, pe bună dreptate, unul din cei mai mari cartografi maghiari din toate timpurile.

Activitatea sa începe cu harta numită Mappa Generalis Regni Hungariae partiumque adnexarum Croatiae, Slavoniae et Confiniorum Militarium Magni item Principatus Transylvaniae geometricis partium dimensionibus, recentissimisque astronomicis observationibus superstructa, adjectis finibus Provinciarum Bukovinae, Galliciae, Silesiae, Austriae, Styriae, Carinthiae, Carnioliae, Dalmatiae, Bosniae, Serviae, Valachiae, et Moldaviae. 

Titlul hărții de la 1806.
Titlul hărții de la 1806.

A fost publicată pentru prima dată în 1805 și apoi, după o revizuire, este publicată iarăși cu un an mai târziu. Această din urmă apariție este și cea mai cunoscută. Detaliile tehnice sunt mai puțin importante; trebuie spus totuși că ea constituie cea mai mare și cea mai detaliată hartă gravată a Ungariei, fiind împărțită în nouă foi. Ea ne înfățișează țara vecină în momentul său de maximă extindere în prima parte a secolului al XIX-lea. Harta cuprinde spațiul de la Viena la București, de la Belgrad până în Silezia, incluzând Croația și Slovenia de astăzi, părți seminificative din Bosnia, Herțegovina, Serbia, Ucraina și Slovacia. Din provinciile istorice românești, Transilvania și Oltenia sunt ilustrate integral, Muntenia până imediat la est de aliniamentul București – Ploiești.

Fragment din harta de la 1806. Spațiul dintre Râmnicu Vâlcea și (Curtea de) Argeș.
Fragment din harta de la 1806. Spațiul dintre Râmnicu Vâlcea și (Curtea de) Argeș.

Din punct de vedere al conținutului, nivelul de detaliu este destul de bun. Sunt incluse orașe, sate, mănăstiri, râuri, munți,  păduri, mlaștini, granițe și moșii mai însemnate.

Harta conține nu mai puțin de opt scări grafice, în partea sa central-inferioară, reprezentând distanțele în fiecare din sistemele utilizate în Europa în acea perioadă. Este probabil ca Lipszky dorea ca harta sa să poată fi folosită de cât mai mulți străini de pe bătrânul continent, încercând poate să-și plaseze țara într-un context mai larg. Să nu uităm că spațiul ilustrat de el era perceput atunci ca fiind periferia Europei.

Harta este de asemenea bogată în elemente decorative. Astfel, în apropierea scărilor grafice, autorul ne propune câteva scenarii care ilustrează preocupări dragi nouă geografilor.

Detaliu din harta de la 1806.
Detaliu din harta de la 1806.
Detaliu din harta de la 1806
Detaliu din harta de la 1806.

În anul 1810, apare o altă hartă a sa, numită Tabula generalis Regni Hungariae, Croatiae et Slavoniae, nec non magni Principatus Transilvaniae: conspectum mappae generalis in 9 sectiones moduli maioris distributae civitates, oppida, stationes et vias postales.

Titlul hărții de la 1810.
Titlul hărții de la 1810.

Față de materialul din 1806 pe care este oricum bazată, avem de-a face cu o hartă mai puțin impresionantă datorită scării mai mici, de circa 1:1.400.000, unde evident s-au realizat multe generalizări. De asemenea, elementele decorative lipsesc și pe alocuri toponimele sunt greu de citit.

Detaliu din harta de la 1810. Spațiul cuprins între Râmnicu Vâlcea și (Curtea de) Argeș.
Detaliu din harta de la 1810. Spațiul cuprins între Râmnicu Vâlcea și (Curtea de) Argeș.

În cele din urmă, în 1812, apare și harta lui Edmund Zuccheri, numită Carte générale du Royaume de Hongrie y compris la Transylvanie, l’Esclavonie, la Croatie avec une partie des provinces de Galicie, Moravie, Autriche, Illyrie etc. / réduite d’après la grande carte de Lipszky par E. de Zuccheri. După cum aflăm încă din titlu, Zuccheri a avut ca punct de plecare prima hartă a lui Lipszky de la 1806. Din aceasta, harta rezultată numără numai patru foi, iar scara este de cca. 1:580.000. Din păcate, Zuccheri nu mai include multe din teritoriile cuprinse la Lipszky, printre care și Oltenia și Muntenia. Altfel, cromatica mută accentul de pe relief pe toponime, care se disting foarte clar, și pe limitele administrative, viu colorate și foarte expresive.

Detaliu din harta lui Zuccheri de la 1812. Spațiul de graniță de pe defileul Dunării.
Detaliu din harta lui Zuccheri de la 1812. Spațiul de graniță de pe defileul Dunării.

Popescu-Spineni semnala aceste materiale cartografice încă din 1978, însă au rămas totuși mai puțin cunoscute. Ele se bucură de o mare apreciere în țara vecină, unde au fost scrise mai multe articole referitoare la realizarea și conținutul acestora. Consider că sunt hărți care merită să intre și în circuitul științific românesc, în studii de istorie, geografie istorică și toponimie, nu numai pentru Transilvania, Banat, Crișana, ci și, atât cât este posibil, pentru Oltenia și Muntenia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s