Geografie istorică

Cercetări de geografie istorică – Citirea crucilor de piatră

Spațiul românesc este dominat de numeroase elemente de specific, unele de o inestimabilă valoare culturală și spirituală. În mod surprinzător, cele mai multe dintre acestea sunt atât de obișnuite, încât trec neobservate. Unele din aceste elemente sunt crucile, nimic altceva decât „expresia vieții anonime a satelor” , după cum spunea Ernest Bernea, care le deosebea astfel de construcțiile mari, precum bisericile, care erau de obicei ctitorii domnești sau boierești.

Crucile populează întreg spațiul rural, regăsindu-se atât la drumul mare, cât și pe ulițe înguste dintre sate. Același Bernea arată că aceste cruci sunt „îndreptar și măsură a drumului” pentru țăranul român, dar și „un sprijin al urâtului și al singurătății sale lăuntrice”, oferind drumului „o atmosferă de liniște și umanitate”.

Așezarea crucilor nu este niciodată aleatorie. În mod obișnuit, ele se ridică la răscruci de drumuri, la fântâni și la hotare. Totuși, atunci când o cruce nu apare într-un astfel de loc, ci la întâmplare, existența ei este legată de un fapt precis, precum moartea unui om, locul unui fost altar și altele.

Complexitatea crucilor a atras mai multe științe, care se dovedesc interesate de formă, tip, simbolistică, de informațiile cuprinse pe ele, sau pur și simplu de localizare. Numărăm aici doar istoria socială, sociologia, geografia istorică și genealogia.

Crucile pe care le ridica țăranul român sunt din lemn, ori piatră. La rândul lor, cele de piatră pot fi simple sau sculptate.

Referindu-se la a doua categorie, Bernea scria că acestea „apar mai rar pe drumurile țării”. Afirmația sa pare însă zgârcită, dacă ne gândim la Subcarpații de Curbură, unde ele abundă, întrecându-le atât numeric, cât și artistic pe cele de lemn.

Trecând peste sentimentul de măreție și statornicie pe care ni-l oferă întâlnirea cu o astfel de cruce, câteodată, din interes sau doar din curiozitate, dorim să descifrăm scrisul de pe aceasta. Și vorbind strict despre geografia istorică, crucea de piatră ne poate oferi informații prețioase cu privire la hotarele satelor, extinderea unor așezări, existența unor lăcașe de cult, genealogia unor familii sătești, traseele drumurilor vechi și altele.  Iar geografia s-a folosit prea puțin de crucile de piatră, ceea ce este totuși normal, atât timp cât metodele cantitative domină gândirea geografică românească actuală, iar cei precum Ion Conea sau George Vâlsan sunt din ce în ce mai rar menționați. Nu putem înțelege geografia istorică, socială și culturală a unui loc, dacă nu ținem cont și de aceste puncte de referință ale spațiului rural. Și chiar dacă nu suntem geografi, nu ne oprește nimic să încercăm să înțelegem rolul jucat de crucile de piatră în viața țăranului român de ieri. Prin natura lor, te fac să te oprești din drum, să le admiri și să încerci să deslușești măcar câteva litere. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, scrisul de pe ele este ilizibil sau șters.

Geograf sau nu, înainte de a încerca orice artificiu digital pe fotografiile pe care le realizăm cu crucile, trebuie să reținem următoarele:

  1. Ar fi ideal să cunoașteți slavonă, sau măcar literele chirilice (ajută la citirea crucilor mai vechi), precum și formulările uzuale în limba română ce se scriu pe astfel de cruci în situația în care, chiar dacă nu putem citi textul în întregime, îl putem deduce din context.
  2. Există șanse ca scrisul să se poată citi la fața locului. Luați pe teren un recipient cu apă cu pulverizator și o pensulă moale. Pulverizați ușor apă pe cruce. Dacă nu se poate citi imediat după, întindeți apa încet cu pensula pe suprafața crucii și încercați să citiți din nou. Este foarte important să nu deteriorăm crucile în niciun fel.
  3. În funcție de tipul de inscripție, unele cruci pot fi mai ușor de citit pe timp noros, decât pe timp însorit sau invers. De asemenea, căutați unghiurile și distanța optimă pentru a citi scrisul. Întrucât cele mai multe cruci sunt incizate, este necesar să scoatem în evidență umbrele cu ajutorul luminii puternice.
  4. Verificați toate fețele crucii, precum și posibilitatea ca partea ei inferioară să fie ușor îngropată. Cele mai multe cruci sunt scrise atât pe spate, cât și pe laterale.
  5. Motivul ridicării crucii și anul sunt cele mai directe informații ce pot fi culese. Nu le omiteți.
  6. Fotografiați crucea în întregime, precum și detaliile fețelor sale. Un GPS pentru cartarea acestora este necesar dacă doriți să localizați crucile pe o hartă.

Dacă terenul nu ne-a ajutat direct pentru a descifra scrisul, în unele cazuri, putem apela la mici trucuri digitale pentru a încerca să citim scrisul. Pentru acest lucru, vom folosi software-ul Adobe Photoshop, unde este necesară o experiență minimă în prelucrarea de imagini.

  1. Încercați să priviți fiecare Canal de culoare separat (R, G și B). De obicei, problemele se află concentrate într-unul singur, în celelalte două fiind mai ușor să citim scrisul. De obicei, cel mai curat canal este cel albastru.
  2.  Covertiți imaginea în alb și negru și sporiți-i contrastul.
  3. Inversați culorile, scădeți luminozitatea și creșteți contrastul.
  4. Modelați umbrele în funcție de iluminarea originală a fotografiei.
  5. Creați un strat nou deasupra, umplut cu negru sau altă nuanță (în funcție de fotografia originală), setat apoi pe Overlay, Exclusion, Soft Light sau altele, apoi testați diferite nivele de opacitate.

Cu toate eforturile pe teren sau în cabinet, există o probabilitate foarte mare ca scrisul de pe unele cruci să nu mai poată fi citit niciodată. În acest caz, nu ne rămâne decât documentarea de teren și de bibliotecă cu privire la ele, pentru a afla dacă locuitorii dețin vreo informație despre la cruce, dacă are vreun nume, sau dacă a fost menționată în vreo carte sau revistă. Fotografii vechi ar fi ideale, însă de obicei nu există.

Așadar, să nu trecem cu vederea crucile de piatră. S-ar putea ca una ce astăzi este cunoscută și la prima vedere neinteresantă, mâine să nu mai poată fi citită, sau mai rău, să nu mai existe. Încă așteptăm o inițiativă mai însemnată, în urma căreia să se realizeze o bază de date cu crucile de piatră din România, sau măcar din anumite regiuni ale țării. Și indiferent de tipul demersului, metoda geografică va fi de maximă importanță, întrucât simpla lor localizare poate oferi informații importante, iar toponimele și numele de familie înscrise pe acestea, ne înfățișează fragmente din geografia umană a acelui spațiu.

Bibliografie

Bernea, E. (2006) Civilizația română sătească, ediție îngrijită de Rodica Pandele, editura Vremea, București

Anunțuri

5 gânduri despre „Cercetări de geografie istorică – Citirea crucilor de piatră

  1. NU stiu daca detineti si harti vechi ale olteniei sau doljului. In masura in care puteti sa ma ajutati, va rog sa-mi trimiteti unele lincuri cu harti vechi in care figureaza si satul meu natal Popessti/Tunarii Romani/Tunarii Sarbi/Tunari/Tunarii Vechi(ordinea cronologica a denumirilor aceluiasi sat) aflat la est de Poiana Mare-Dolj.
    Cu multumiri sincere, multa sanatate si pe curand!
    Daniel Popescu

  2. In sfarsit, un articol pe subiectul asta ! Am niste morminte ale unor strabuni cu cruci de piatra la Calugareni de PH si trebuie sa merg sa le descifrez neaparat. M-ati putea ajuta cu ceva sfaturi ? Raspuns pe adresa personala, daca se poate
    PS Ma intereseaza si alte detalii despre geografia istorica, aveti un blog minunat !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s